În PNDR 2014-2020 sunt prevăzute măsuri financiare, ca de exemplu măsura 6 – submăsura 6.3. „Sprijin pentru dezvoltarea fermelor mici”, cu sprijin public nerambursabil care este de până la 15.000 de euro, pentru o exploatație agricolă pe o perioadă de maximum cinci ani, în două tranșe (75% – 25%). O altă măsură este măsura 11 „Agricultură ecologică”, submăsura 11.1. „Sprijin pentru conversia la metodele de agricultură ecologică, prin plăți pentru conversie”, acordate în procent de 100%; plăți pentru menținerea practicilor de agricultură ecologică.

Pentru a se încadra în Măsura 6 – submăsura 6.3 ”Sprijin pentru dezvoltarea fermelor mici” și pentru a primi un sprijin nerambursabil de 15.000 de euro, producătorii de plante aromatice trebuie să dovedească faptul că dețin ferme mici, adică exploatații agricole având dimemustelnsiunea economică între 8.000 -11.999 euro (valoarea producției standard). Sprijinul public nerambursabil este acordat pe o perioadă de 5 ani, cea de a doua tranșă de plată acordându-se sub condiția îndeplinirii corecte a planului de afaceri, până la acel moment, după maximum 3 ani de la contractare. Sprijinul public nerambursabil este de până la 15.000 Euro pentru o exploataţie agricolă.

plante-medicinale-1”Sprijinul financiar prevăzut pentru această măsură, se acordă fermierilor care deţin în proprietate și/sau folosință o exploataţie agricolă încadrată în categoria de fermă mică conform definiției. Pentru terenurile agricole în folosință, contractul de arendă/cesiune trebuie să fie încheiat pentru o perioadă de minimum zece ani”, se mai arată în fișa Măsurii 6 din PNDR 2014-2020.

Altă condiție de eligibilitate este ca exploatația agricolă să fie înregistrată, conform prevederilor legale naționale, cu cel puţin 24 luni înainte de solicitarea sprijinului.

Pentru a primi finanțare, fermierul trebuie să prezinte un Plan de Afaceri pentru dezvoltarea activităților agricole din cadrul exploatației și să aibă domiciliul stabil într-una dintre unitățile administrativ teritoriale pe teritoriul căreia se află exploatația.

În privința modului în care se acordă banii europeni, fișa submăsurii atrage atenția că finanțarea se face în două tranșe (75% din cuantumul sprijinului la primirea deciziei de finanțare; – 25% din cuantumul sprijinului în maximum 3 ani de la primirea deciziei de finanțare). ”Solicitantul demonstrează, înaintea celei de-a doua tranșe de plată, îmbunătăţirea performanţelor economice ale exploatației, prin producția proprie comercializată în procent de minim 20 % din valoarea primei tranșe de plată”, se mai arată în fișa măsurii. O altă condiție este ca solicitantul să nu dețină alt loc de muncă în afara unității teritorial-administrative în care este situată exploatația, sau a zonei limitrofe și să nu fi beneficiat de sprijin anterior prin sub-măsură. Totodată, o exploataţie agricolă nu poate primi sprijin decât o singură dată în cadrul acestei sub-măsuri (în sensul că exploatația nu poate fi transferată între doi sau mai mulți fermieri beneficiari de sprijin prin această submăsură).plante-medicinale

Pentru Măsura 11 – „Agricultură ecologică”, submăsura 11.1. „Sprijin pentru conversia la metodele de agricultură ecologică, prin plăți pentru conversie”, micii fermieri pot atinge un nivel de finanțare de 100%, iar submăsura include un pachet special pentru cultivarea plantelor medicinale – Pachetul 5. Suma pe care fermierii o pot primi este de 365 de euro/hectar în fiecare an, aceasta fiind suma calculată ca sprijin pentru a acoperi costurile standard ale cultivării plantelor medicinale.

Pentru a accesa această submăsură, producătorii agricoli trebuie să aibă în exploatare cel puțin 1 hectar iar parcelele eligibile să aibă dimensiunea minimă de 0,3 ha (0,1 ha pentru vii şi livezi, arbuşti fructiferi, hamei, pepiniere pomicole şi viticole). Alt aspect vizează încadrarea producătorului în categoria de fermier activ și să fie înregistrat ca operator în agricultura ecologică. ” Beneficiarul încheie pe toată durata angajamentului un contract cu un organism de inspecţie şi certificare independent, acreditat conform prevederilor legislaţiei naţionale”, se mai arată în fișa Măsurii 11 din noul PNDR. ”Perioada de angajament pentru conversia la metodele de agricultură ecologică este de maximum 2 ani (pentru culturi anuale) sau maximum 3 ani (pentru culturi perene). După încheierea perioadei de angajament, beneficiarii submăsurii trebuie să menţină certificarea suprafeţelor care au făcut obiectul angajamentului pentru conversia la metodele de agricultură ecologică pentru o perioadă de cel puţin 5 ani de la momentul încheierii angajamentului respectiv. În această perioadă care urmează după angajamentul pentru conversia la metodele de agricultură ecologică, fermierii pot încheia angajamente pentru menţinerea practicilor de agricultură ecologică (submăsura 11.2) pe suprafeţele agricole certificate.”

Cererea de plată va fi depusă anual, pentru fiecare an de angajament.

plante-medicinale-pentru-slabitO altă posibilitate de finanțare prin fonduri europene a unei afaceri cu plante medicinale este și Submăsura 6.1 – ”Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri” în cadrul cărei se poate accesa o sumă de până la 50.000 de euro.

În procesul de instalare, înregistrarea tânărului fermier ca microîntreprindere / întreprindere mică trebuie să fie făcută cu maximum 24 de luni înaintea depunerii cererii de finanţare. Este obligatorie elaborarea unui plan de afaceri pentru înfiinţarea unei exploataţii agricole care va demonstra că exploataţia va atinge o dimensiune economică de cel puţin 12.000 de euro, pe care tânărul fermier urmează să se instaleze. După depunerea cererii de finanţare împreună cu planul de afaceri, planul de afaceri trebuie îndeplinit în maximum 3 ani, aici incluzându-se și atingerea dimensiunii economice propuse.

Ca și condiții de eligibilitate, exploatația tânărului fermier trebuie să se încadreze în categoria microîntreprinderilor şi întreprinderilor mici, iar dimensiunea economică a fermeir trebuie să fie situată între 12.000 -50.000 de euro (valoare producție standard). O altă prevedere este ca solicitantul să devină fermier activ în termen de 18 luni de la data instalării și să aibă domiciliul stabil într-una dintre unitățile administrativ teritoriale pe teritoriul căreia se află exploatația. O condiție importantă este și cea prin care tânărul fermier trebuie să aibă studii medii/superioare în domeniul agricol/veterinar/economie agrară sau o cunoștințe în domeniul agricol dobândite prin participarea la programe de instruire.

Sprijinul pentru instalarea tinerilor fermieri va fi acordat sub formă de primă în două tranşe, astfel:

Solicitantul demonstrează, înaintea celei de-a doua tranșe de plată, îmbunătăţirea performanţelor economice ale exploatației, prin producția proprie comercializată în procent de minimum de 20 % din valoarea primei tranșe de plată (condiţia se verifica în maxim 3 ani de la contractare)

Implementarea planului de afaceri trebuie să înceapă în termen de cel mult nouă luni de la data deciziei de acordare a ajutorului.

Acordarea celei de-a doua tranșe este condiționată de implementarea corectă, de până la acel moment, a obiectivelor stabilite prin Planul de Afaceri. În cazul nerespectării planului de afaceri pe primii trei ani, se recuperează prima tranșă, proporțional, în raport cu obiectivele nerealizate.

Tehnologia de cultivare a plantelor medicinale şi aromatice în sistemul de agricultură ecologică

Tehnologia cadru de cultivare a plantelor medicinale şi aromatice în sistemul de agricultură ecologic presupune următoarele aspecte: 652x450_092347-recoltarea-plantelor-medicinale

Zonarea ecologică. Aşa cum sunt specificate anumite areale de favorabilitate pentru plantele din cultura mare, aşa sunt prezentate zonele şi pentru plantele medicinale şi aromatice. Astfel, există zone foarte favorabile unei anumite plante, zone favorabile, zone mai puţin favorabile sau zone nefavorabile.

De asemenea, în funcţie de condiţiile climatice există o zonă umedă şi răcoroasă şi o zonă uscată şi mai călduroasă. În cadrul acestor zone sunt cuprinse 24 de subzone, diferenţiate după tipul de sol şi microclimat. Astfel subzona I cuprinde: Brăila, Buzău, Ialomiţa, Călăraşi, sudul judeţului Vrancea, nordul judeţului Ilfov. Subzona II cuprinde: Constanţa, sudul judeţului Tulcea, etc., ajungând în final la subzona XXIV cu zona de munte.

mentaAmplasarea culturilor. Rotaţia reprezintă ordinea (succesiunea) de cultivare a plantelor în timp pe aceeaşi solă (suprafaţă de teren). Pe o anumită solă, plantele alternează. Ordinea de rotire (de cultivare) a plantelor se face după anumite criterii, astfel încât fiecare cultură să întâlnească în sol cele mai favorabile condiţii de creştere şi dezvoltare. Rotaţia culturilor se prezintă indicând prin numere ordinea în care se cultivă. Numărul total de culturi ne indică durata rotaţiei sau perioada rotaţiei. Durata rotaţiei poate fi de 2-6 ani. Asolamentul reprezintă una dintre cele mai importante măsuri agrofitotehnice pentru sporirea producţiei.

În orice fermă, dar mai ales în cele în care se practică agricultura ecologică, se recomandă să se cultive mai multe plante, pentru ca activitatea acelei ferme să devină cât mai echilibrată. Asolamentul reprezintă una dintre cele mai importante măsuri agrofitotehnice pentru sporirea producţiei. De fapt, asolamentul reprezintă rotaţia culturilor în timp, pe o anumită perioadă, dar şi în spaţiu, adică amplasamentul în care se va cultiva planta respectivă. Nu acelaşi în fiecare an.

În cadrul fermei poate exista un asolament special numai de plante medicinale şi aromatice sau un asolament mixt, care să cuprindă pe lângă aceste specii şi plante din cultura mare, ca de exemplu: cereale, leguminoase pentru boabe sau alte plante. Culturile agricole sunt alese în funcţie de anumite criterii, care privesc, condiţiile din zonă, tipul de sol, clima. Alte criterii se referă la cerinţele plantelor medicinale, la disponibilul de forţă de muncă din zonă. De asemenea, se va ţine cont de existenţa unor dotări pentru condiţionarea recoltei sau echipamente pentru distilarea uleiurilor volatile, precum şi spaţii sau instalaţii pentru uscare, dar şi de bolile şi dăunătorii specifici fiecărei culturi în parte.necunoscuta-noua-apreciata-in-europa-18337466

Pot fi organizate ferme specializate sau ferme mixte care au în asolament doar plante medicinale. Una dintre dificultăţile cu care se confruntă ferma de plante medicinale o constituie necesarul mare de forţă de muncă. De aceea, este de dorit ca, în zonele în care este posibil şi există un sistem de maşini agricole adecvat, să se cultive plante care au o tehnologie mecanizată integral, ca de exemplu: coriandru, muştar, chimen, anason sau fenicul.

Administrarea îngrăşămintelor. Fertilitatea solului în cadrul sistemului de agricultură ecologică trebuie să fie menţinută şi ameliorată printr-un sistem de măsuri care să favorizeze activitatea biologică maximă a solului, precum şi conservarea resurselor acestuia. Astfel, fertilitatea şi sănătatea solului sunt menţinute prin practici biologice precum: rotaţia culturilor, lucrări manuale, prăşit, compostare şi mulcire.

Prin folosirea îngrăşămintelor organice în agricultura ecologică, se măreşte şi se menţine procentul de materie organică a solului. De asemenea, prin cultivarea de plante leguminoase care fixează azotul atmosferic şi lasă terenul curat de buruieni, prin plante care pot constitui îngrăşăminte verzi sau alte plante cu înrădăcinare adâncă, se pot crea condiţii optime în nutriţia plantelor, prin punerea la dispoziţia acestora a unor substaţe utilizate direct (azotul) sau de către microorganismele prezente în sol (bacterii, ciuperici), care descompun materia organică şi au efecte pozitive asupra sistemului radicular sau asupra fotositezei.

Însă în agricultura ecologică, baza fertilizării o constituie îngrăşămintele organice naturale, pregătite după o tehnică specială, certificate şi îngrăşămintele minerale naturale. Pentru reuşita agriculturii ecologice, materiile organice necesare pregătirii composturilor ecologice ar trebui să fie provenite din exploataţiile agricole ce practică agricultura ecologică.
Astfel, gunoiul de grajd, este considerat un îngrăşământ complex în cadrul sistemului de agricultură ecologică, şi poate fi constituit din amestec de bălegar şi materii vegetale. Acesta conţine azot (5 kg/t gunoi), fosfor (2,5 kg/t gunoi), potasiu (6 kg/gunoi) şi calciu (5 kg/t gunoi).

Calitatea şi cantitea gunoiului depind de mai mulţi factori: specia şi vârsta animalelor de la care provine gunoiul, furajele folosite şi felul aşternutului din grajduri, metoda şi perioada de păstrare a gunoiului.

itgmagesGunoiul de grajd utilizat pentru fertilizare trebuie să provină de la exploataţii care practică sistemul de agricultură ecologică. Acest tip de îngrăşământ se aplică de obicei toamna, încorporat fiind apoi prin arătură, având un efect complex asupra solului, influenţând însuşirile acestuia.

Astfel, solurile care conţin argilă în cantitate mai mare devin mai permeabile, mai afânate, cele nisipoase devin mai structurate, mai legate, iar conţinutul în humus, component important al fertilităţii, creşte. De asemenea, este îmbunătăţită activitatea biologică a microorganismelor şi a microfaunei din sol.

Pregătirea şi păstrarea gunoiului se fac la platforma de gunoi. Aceasta se prezintă sub forma unui loc special amenajat, departe de grajduri şi fântâni, pentru a nu răspândi mirosul sau diferite boli. Înălţimea stratului de gunoi în platformă poate fi de 2,5-3 m şi se acoperă cu resturi vegetale sau cu pământ până în momentul administrării, pentru a fi evitate pierderile de amoniac, respectiv de azot.

Transportul în câmp şi împrăştierea trebuiesc corelate cu lucrările solului, iar efectul gunoiului se poate constata şi la 2-3 ani de la aplicare. Dozele în care se aplică se încadrează între 10 şi 30 de tone/ha, în funcţie de specia cultivată, condiţiile climatice şi fertilitatea naturală a terenului.

În zonele umede şi răcoroase şi pe soluri grele se recomandă doze cuprinse între 25 şi 35 t/ha, iar gunoiul poate fi folosit şi mai puţin fermentat decât în zonele călduroase în care se manifestă seceta.

Un alt tip de îngrăşământ organic mult utilizat în cadrul sistemului de agricultură ecologică este compostul. Acesta poate fi considerat un îngrăşământ rezultat al fermentării aerobe (în prezenţa oxigenului din aer), a unui amestec de deşeuri vegetale şi animale (frunze, coceni, paie, alte ierburi, mustul şi gunoiul de grajd), resturi menajere, nămoluri orăşeneşti sau zootehnice rezultate din epurarea apelor reziduale.

În practica obişnuită, compostul se obţine prin aşezarea în straturi succesive a materiilor vegetale şi a gunoiului de grajd, pe un sol afânat la suprafaţă şi permeabil. Descompunerea acestor componente durează de la câteva săptămâni până la câteva luni, în funcţie de natura materiei organice şi de condiţiile climatice.

De asemenea, este necesară udarea grămezii periodic şi acoperirea cu un strat de pământ sau de paie. Pentru a fi evitate unele pierderi de nutrienţi, compostul trebuie folosit imediat ce s-a încheiat procesul de fermentare, iar doza de aplicare va fi de 10-12 t/ha, datorită faptului că, este mai sărac în azot, dar mai bogat în elemente precum fosfor, potasiu şi calciu. Compostul trebuie aplicat prin împrăştiere pe teren şi poate fi încorporat în sol fie prin arătură, fie cu grapa cu discuri.

Mraniţa, reprezintă un gunoi de grajd foarte bine descompus, fiind mai bogată în elemente nutritive decât acesta, iar cantităţile utilizate pentru diverse culturi sunt de 6-10 t/ha. Se poate aplica direct pe sol, sau doar la plantatul răsadurilor, putând fi utilizată şi în vegetaţie, deoarece se descompune repede, punând la dispoziţia plantelor elementele nutritive necesare. Poate fi utilizată şi în răsadniţe pentru obţinerea de răsaduri pentru specii precum: menta, busuiocul, cimbrul de cultură.

Turba, este, de asemenea, un îngrăşământ organic recomandat a fi folosit pentru fertilizarea plantelor medicinale şi aromatice cultivate în sistemul de agricultură ecologică. Înainte de a fi utilizată, turba este extrasă din turbării, respectiv din zonele umede unde se formează, şi se păstrează în grămezi circa 6 luni, după care se utilizează drept îngrăşământ asemănător gunoiului de grajd.

Îngrăşămintele verzi provin de la plante cultivate, ce se încorporează prin arătură în sol, în momentul în care ajung la maximum de cantitate de masă verde. Ele se descompun în sol şi reprezintă o sursă deosebită de elemente nutritive. Bine reprezentate de plante precum leguminoasele (lupinul, sulfina, măzărichea, trifoiul) sau altele precum rapiţa şi muştarul, care lasă în sol o mare cantitate de azot şi alte elemente nutritive.

De asemenea, sunt recomandate pe solurile nisipoase, sărace în humus, şi unde nu există alte posibilităţi de fertilizare organică, pentru a crea o structură stabilă solului, a reduce eroziunea solului prin vânt şi apă, a preveni levigarea elementelor nutritve, în special a nitraţilor.

Pe lângă îngrăşămintele organice naturale în agricultura ecologică sunt acceptate şi îngrăşămintele de origine minerală. Conform legislaţiei în domeniu în cadrul sistemului de agricultură ecologică sunt acceptate următoarele îngrăşăminte minerale:

Îngrăşăminte minerale cu azot: azotatul de Chile (16% N);

Îngrăşăminte minerale cu fosfor: fosfat natural cu conţinut în cadmiu – inferior sau egal cu 90 mg/kg de P2O5; fosfat aluminocalcic conţinut în cadmiu – inferior sau egal cu 90 mg/kg de P2O5, (utilizare limitată pe solurile bazice (pH>7,5); zguri de fosfaţi (zgura lui Thomas), făina de oase;Ingrasaminte-Chimice3

Îngrăşăminte minerale cu potasiu: sare brută de potasiu (kainit, silvinit), sulfat de potasiu care conţine sare de magneziu (derivat al sării brute de potasiu), cenuşile din lemne fără amestec de cărbune de mină, cenuşa obţinută din arderea resturilor vegetale, gunoiului păios;

Îngrăşăminte minerale cu calciu şi magneziu: carbonat de calciu de origine naturală (calcar, piatră de var, roci calcice, cretă, cretă fosfatată), soluţie de clorură de calciu, carbonat de calciu şi magneziu de origine naturală (cretă magnezică, roci calcice şi magnezice măcinate), sulfat de calciu (ghips) numai de origine naturală, sulfat de magneziu (kieserit) numai de origine naturală;

Îngrăşăminte minerale cu siliciu: silicaţi fin măcinaţi (cuarţ, feldspat, bazalt, ortoclas);

Alte îngrăşăminte minerale: sulf elementar, clorură de sodiu numai sare din mină, pudră de roci, produse reziduale de la fabricarea zahărului, drojdii de la distilare exclus distilatele amoniacale, oligoelemente (bor, cupru, fier, magneziu molibden, zinc).

Lucrările solului. Acestea cuprind operaţiunile ce se execută cu diferite maşini şi utilaje asupra solului şi sunt practicate cu scopul de a afâna, mărunţi, nivela solul, de a încorpora îngrăşămintele şi amendamentele şi de a combate prin metode preventive buruienile, bolile şi dăunătorii din culturile de plante medicinale şi aromatice.

O altă contribuţie semnificativă a acestor lucrări ale solului o reprezintă, faptul că, semănatul sau respectiv plantatul se vor face în condiţii optime, iar plantele vor avea condiţii bune de creştere şi dezvoltare şi se va obţine în final o recoltă bună şi de calitate superioară.

În cadrul unei tehnologii de cultură, lucrările solului reprezintă o verigă importantă şi de aceea este necesar să fie efectuate în cele mai bune condiţii. Astfel, fermierul trebuie să cunoască unele particularităţi ale terenului, tipul de sol, prezenţa buruienilor problemă, unele carateristici ale speciei cultivate pentru punerea la punct a metodelor de lucru, a utilajelor necesare şi a indicilor de execuţie. Pe terenurile în pantă, lucrările se vor efectua de-a curmezişul pantei pentru a nu apărea erodarea odată cu apa a stratului fertil de sol. De asemenea, resturile vegetale, trebuiesc mărunţite foarte bine înainte de aratură cu o grapă cu discuri, pentru nu îngreuna efectuarea arăturii şi a celorlate lucrări. Lucrările solului trebuie să fie efectuate pe cât posibil în intervalul de umiditate optim, pentru a avea un minim de consumuri energetice.

În funcţie de specia cultivată, se execută mai multe lucrări ale solului. Numărul de lucrări şi ordinea de executare a acestora reprezintă sistemul de lucrări ale solului. Cea mai importantă lucrare este arătura, care se poate efectua, de obicei la 15-20 cm adâncime, iar pentru unele specii trebuie executată mai adânc la 20-30 cm.

Lucrările solului trebuie să cuprindă obligatoriu un dezmiriştit, imediat după recoltarea plantei premergătoare, executat cu grapa cu discuri, pentru mărunţirea resturilor vegetale şi a buruienilor.

Arătura de bază, efectuată vara sau toamna, este obligatorie, iar cele din timpul anului, necesare pentru infiinţarea unor culturi succesive, pot fi înlocuite cu trecerea cu cultivatorul sau cu plugul fără cormană pentru a mobiliza solul pe o adâncime de 18-22 cm. Atunci când solul este prea uscat după recoltarea plantei premergătoare, în toamnă, se poate înlocui arătura cu lucrări cu grapa cu discuri grea.

Culegerea-si-pastrarea-plantelor_1_mediumÎntreţinerea arăturii şi nivelarea terenului se pot executa, imediat după arătură sau primăvara concomitent cu pregătirea patului germinativ.

Pregătirea patului germinativ se realizează chair înainte de semănat, pentru a nu crea condiţii de pierdere a apei din sol. Acestă lucrare se poate face cu un combinator, pentru mărunţirea terenului foarte bine, mai ales pentru speciile care au seminţe foarte mici (muştar alb, măghiran, salvie, negrilică), precum şi cu o grapă cu discuri în agregat cu o grapă cu colţi reglabili. În practica curentă este recomandat combinatorul.

Tăvălugitul se poate executa atunci când terenul este prea afânat înainte de semănat sau atunci când seminţele speciei cultivate sunt prea mici şi trebuie să se creeze condiţii optime de umiditate pentru germinaţie.

Sămânţa şi semănatul sau plantatul materialului săditor. Materialul de înmulţire, trebuie să provină conform legii, din culturi semincere sau răsaduri obţinute prin metode de producţie ecologică şi să nu provină din organisme modificate genetic sau orice produse derivate din astfel de organisme. Aceste seminţe sau materialul săditor, trebuie să corespundă unor standarde sub aspectul germinaţiei, purităţii, componenţei botanice, stării sanitare. De asemenea, trebuie să provină din recolta anului precedent, deoarece se pierde foarte repede facultatea germinativă. Metodele de producţie ecologică pentru răsaduri, trebuie să respecte următoarele condiţii: să nu fie tratate la însămânţare decât cu produse admise pentru producţia ecologică şi să provină de la un productor care a practicat tehnicile de producţie ecologică.

Exemplu de succes:

Cultivarea plantelor medicinale, afacere agricolă pe suprafețe mici. Cum a reușit un învățător de țară să facă profit pe câteva sute de metri pătrați de grădină

Plantele medicinale pot fi o sursă de venit pentru familiile de la țară și nu numai. Exploatația agricolă este profitabilă chiar și pe suprafețe mici de teren, iar succesul afacerii depinde de metodele de uscare a ierburilor tămăduitoare, precum și gândirea unui sistem eficient de valorificare a producției.Lavanda

Din 1998, Marian Boșneag a ales să devină învățător la țară, convins că și copiii din mediul rural au nevoie de dascăli dedicați care să le deschidă mintea nu doar în limitele programei școlare, dar și în privința unui stil de viață sănătos. La rândul său, Marian este precupat de un stil de viață sănătos, iar din pasiunea sa pentru plante s-a născut și o afacere care îl ajută să își rotunjească veniturile de tânăr bugetar.

La 20 de kilometri de Craiova, la Goiești, Marian a pus bazele unei mici afaceri cu plante medicinale. Le cultivă singur pe doar 700 de metri pătrați, o suprafață pe care nu mulți s-ar fi încumentat să înceapă o exploatație agricolă. ”Eu am și pregătire oarecum adiacentă. Sunt și asistent farmacist, iar ceea ce mă caracterizează este pasiunea pentru plantele medicinale. Deja le cultiv de peste 11 ani”, povestește Marian Boșneag pentru Agrointeligența.

Exploatația agricolă este deja în al doilea an de reconversie ecologică, iar plantele tămăduitoare pe care le cultivă Marian includ sunătoare, gălbenele, măceșe, busuioc sau păducel. Fiecare cu secretele și nevoile sale. ”Înainte să mă apuc efectiv de afacere, am mers doi ani la rând la o fermă ecologică unde se cultivau și plante aromatice. Apoi am învățat din mers”, spune Marian.

Semințe de la stațiuni românești de cercetare și din Franța

În primă fază, semințele și le-a cumpărat de la Stațiunea de cercetare din Brașov, unitate cunoscută pentru soiurile de cartofi dar care are și un departament de plante medicinale. Apoi, pentru cultura de  echinaceea bio a cumpărat semințe organice de la un producător francez. Se bazează pe irigații și pe îngrășăminte naturale precum gunoiul de la păsările din ogradă și de la iepurii pe care tot el îi crește.

Deși la prima vedere, o afacere cu plante medicinale pare simplă, în spatele succesului se ascunde multă muncă. ”Am descoperit că dacă plantam semințele direct în pământ, aveam probleme și plăntuțele erau sufocate de alte ierburi. Așa că acum fac răsaduri, pe care le plantez apoi în grădină. Fac toată munca singur pentru că nu am găsit pe nimeni care să vrea să muncească cot la cot cu mine”, spune Marian, explicând că dacă, spre exemplu, răsadurile ieșite în primăvara aceasta se vor transforma în plante viguroase anul viitor, iar prima recoltă va putea fi culeasă abia în toamna lui 2016. Dar apoi, plantele perene vor ”rodi” între cinci și opt ani la rând. Cu condiția ca ele să fie mereu îngrijite și protejate de invazia buruienilor.

Usucă ierburile la umbră

Dascălul din Goiești recunoaște însă că nu producția este cea mai mare provocare a unei afaceri cu plante medicinale. Dacă nu este făcută cum trebuie, uscarea poate lăsa frunzele fără puteri. ”Tot ce se vinde în comerț sunt plante uscate la soare, pe folii de plastic. Eu am ales metoda bătrânească de uscare. Dacă vă aduceți aminte, bunicii noștri țineau plantele pe mese de lemn, la umbră. Așa fac și eu și deși durează mai mult, am certitudinea că frunzele și florile rămân vii”, este convins Marian. Pentru a mărunți ierburile, el se folosește de o ghilotină manuală, având grijă ca mărunțirea să permită recunoașterea plantei.

”Marile companii toacă totul mărunt că în afară de plantele medicinale mai bun și alte ierburi, ca să iasă bine la cantitate și să dea miros. La mine, clientul se poate convinge de puritatea produsului doar privindu-l”, declară dascălul.

O altă nemulțumire a lui este că deși a intrat în contact cu ”marii ambalatori de ceaiuri”, aceștia i-au oferit prețuri ce nu reprezentau decât 5% din prețul final. Așa că învățătorul a ales să se descurce singur și timp de doi ani a închiriat o masă la Piața Centrală din Craiova unde plătea 9 lei pe metru pătrat. Anul acesta spune că vrea să dea o mai mare atenție producției, așa că și-a planificat să vândă clienților deja fidelizați și pe site-urile de anunțuri.

2,5 lei pentru 50 grame de ceai ”curat”

Pentru 50 de grame de plante uscate și mărunțite, clienții lui Marian plătesc 2,5 lei, indiferent de tipul ierburilor. Prețul este mic comparativ cu cantitatea de frunze și flori care se usucă pentru a obține un kilogram de produs final. Spre exemplu, din cinci kilograme de echinaceea abia se obține un kilogram de flori de ceai.

Dascălul din Goiești nu vinde amestecuri, lăsând la alegerea iubitorilor de ceai să își facă singuri combinațiile dorite. Ideea este și pe placul celor – deloc puțini, care apelează la produsele dascălului pentru a trata diferite afecțiuni. ”Nu pot să spun că am câștigat o avere, dar având în vedere salariul mic pe care îl am ca învățător în mediul rural, venitul este…binevenit. Nu simt că muncesc pentru că o fac cu pasiune, după orele de la școală și în timpul liber. Estimez însă că o exploatație ca a mea ar putea oferi un trai decent unei familii care stă la țară”, crede Marian Boșneag.

Sursa: agrointel.ro