Exemplu de succes:

Au reusit in afaceri: Ferma din Dabuleni care a trimis celebrii pepeni pe meleaguri straine

De la ferma Iancu, o mica afacere de familie din Dabuleni, renumitii pepeni au ajuns pe mesele estonienilor si germanilor. Povestea din patria lubenitelor gustoase incepe cu aproape zece ani in urma.
In primavara lui 2005, Maria si Stan Iancu, ambii ingineri cu o vechime de zeci de ani in horticultura, impreuna cu fiul lor, Alexandru, care avea putin peste 20 de ani la acea vreme, au pus bazele propriei ferme pomicole.
Decizia a fost legata de fructele parfumate ale pomilor roditori.
“Nascandu-ma intr-o familie de horticultori, petrecandu-mi aproape toate vacantele de vara in ferma tatalui meu, o ferma pomicola cu mar, prun, piersic, nectarin, cais, dorinta de a face agricultura a venit de la sine.
Ferma a inceput mai mult ca un hobby decat ca o afacere, ajungand acum sa fie singura activitate si singura sursa de venit”, a povestit Alexandru Iancu, la randul sau inginer, pentru Ziare.com.
Investitia initiala s-a ridicat la aproximativ 50.000 de euro, bani asigurati din economii proprii si credite bancare.

De la pepeni si tomate, la ferma pomicola si pepiniera
“Parintii mei, fiind pomicultori, si-au dorit sa aiba o ferma pomicola, dar intr-o astfel de ferma trebuie sa investesti 3-4 ani fara a avea un profit, asa ca am cultivat pepeni verzi si tomate, care, fiind culturi anuale, aduc un profit rapid.
In acelasi timp, am continuat sa achizitionam teren pe care am cultivat specii silvice, folosite la impaduririle masive din zona Dabuleniului, cunoscuta si ca ‘Desertul Europei’.
Ulterior, am inceput sa producem si arbori si arbusti ornamentali, in prezent avand o suprafata de cinci hectare cultivata cu plante ornamentale, aproximativ 150 de specii diferite”, a detaliat Alexandru Iancu.Mai apoi au infiintat si patru hectare de cais si piersic, pe care le-au dezvoltat cu ajutorul fondurilor europene la sapte hectare. Familia Iancu a continuat in paralel si cu pepenii verzi, aplicand in cazul lor tehnologii noi, ceea ce a dus la reducerea costurilor si la marirea productiei, pana la aproximativ 60 de tone la hectar in prezent, a completat inginerul.

In ceea ce priveste livada de cais si piersic, aceasta fiind tanara, productia nu este inca foarte mare, insa familia preconizeaza ca la maturitate se va ajunge la 18 tone la hectar la piersic si 10 tone la hectar la cais.

Activitatea este una profitabila, insa castigurile sunt reinvestite in ferma an de an.

“Fiind o ferma relativ nou infiintata suntem inca la stadiul de investitii”, a explicat inginerul.
In 2013, intreaga cantitate de pepeni verzi, piersici si caise a fost exportata in Estonia, ajungand la o piata locala din orasul Tartu.
In schimb, anul acesta, familia s-a orientat catre piata din Romania, reusind sa colaboreze si cu un lant de supermarketuri, unde au furnizat aproximativ 100 de tone de pepeni verzi. Si productia de caise si piersici a mers pe piata autohtona. “Am fost surprinsi sa vedem ca fructele romanesti sunt tot mai apreciate de romani”, a marturisit Alexandru Iancu.
“Am tinut legatura si cu partenerii din Estonia, ramanand deschisa optiunea unei colaborari viitoare. De asemenea, am avut si un partener nou din Germania, care a cumparat aproximativ 20 de tone de pepeni de Dabuleni, pentru a testa piata de acolo, declarandu-se foarte multumit de rezultat”, a adaugat fermierul.

Cu ce provocari se confrunta in Romania un antreprenor fermier

Divizarea pamantului in suprafete mici, dar si conditiile de finantare sunt cateva dintre impedimente, in opinia lui Alexandru Iancu.
“Avand in vedere ca agricultura romaneasca a inceput aproape de la zero in anul 1990, ajungand din ‘granarul Europei’ la parte opusa, desfiintandu-se aproape toate fermele pomicole, pamantul a fost divizat si impartit in suprafete mici, fiind foarte greu sa reusesti sa cumulezi o suprafata de pamant decenta pentru o ferma.
De asemenea, este greu sa concuram pe piata europena cu state care asigura conditii mult mai bune pentru agricultori, un bun exemplu fiind creditele bancare pentru fermieri”, a precizat inginerul.

Alte probleme apar atunci cand vine vorba de vanzarea produselor.

“Fiind mici producatori este, practic, imposibil sa vanda catre marile magazine, iar vanzarea la piata este foarte greoaie, de multe ori locurile in piete fiind ocupate de intermediari, si nu de producatori.
Cea mai buna solutie a acestei probleme ar fi centrele locale de achizitii, prezente in toate statele europene cu o agricultura dezvoltata, unde orice producator ar putea avea asigurata vanzarea marfii”, a mentionat fermierul.

Planurile de viitor sunt numeroase
“In primul rand, vrem sa diversificam gama de produse, astfel incat sa avem acoperita toata perioada anului.
De asemenea, vrem sa facem si un centru zonal de achizitii pentru fructe si legume, dotat si cu o microfabrica de sucuri, compoturi si conserve”, ne-a dezvaluit inginerul.

Sursa: ziare.com